Ceva mai puţin provizoriu cu Veta
Veta stătea la intrarea căminului de fete, urmărind, pe deasupra ciolanului de pui din care rodea cu poftă, strada, maşinile care treceau pe ea şi câmpul care se întindea dincolo de ele, tăcut mai ceva decât stâlpul de înaltă tensiune din mijlocul lui, care stâlp i se păru fetei, după formă, că seamănă cu un început de element din “Coloana Infinitului”. Dar nu apucă bine studenta cea sâsâită să îşi dea prea bine seama de filosofia stâlpului, că pe drum trecu un autobuz alb şi drept precum ceva ce nu admite comparaţie. Veta ar fi continuat să privească în gol, dacă nu ar fi remarcat în autobuz un gras pletos şi bărbos făcându-i sem

Pentru cine îmi sparse contul
Se pare că cineva îmi află parola de la contul de Yahoo psihedelicul şi mi-o schimbă. Pentru acela/aceea: sugi pula din cotor. Revenii. Iar dacă mai încerci, s-o-ncui pe mă-ta, că vin peste ea. Posted in Uncategorized

Trombaladungadepacific
I Hirohito sparse turma De grăsane şi ţângăi De se rupse-n două şturma Cu steluţe şi dungăi. II Apoi, luând în piept veacul De trepane şi cihauşi, Se lansă în vast leacul Bazatu pe duh şi mauşi. Posted in Uncategorized

Pledoarie cu papa
Bag picioarele. Nu mai am nici o votare. Nu e ceva colectiv. Aveţi la dispoziţie spaţiul pentru comentarii. Treaba e veche de câteva luni bune – supărarea e dusă. Dar m-a rugat aseară cineva să dezvolt “Pledoaria”, care iniţial, avea două strofe. Savuraţi… I Degetele mele nu-s de păpuşar, Dară tu crezut-ai. Nu sunt de lănţar. Figurat sau propriu,  nici de torţionar. Gândul, dac-aş-ar fi, el s-ar cere-afar’. II Însă poate numai gura mea cea proastă, Ce cu mine-ndrugă mult-urzeală-n sec, Să-ţi aştearn-acuma, -n loc de struguri, boască

Pledoarie (cu prozodie îmbunătăţită)
Scriam acum câteva luni “Pledoaria”, însă am făcut-o în câteva minute, aşa că prima strofă a ieşit cam împleticită ca măsură. Mai jos sunt variante de măsuri. Savuraţi… Prima variantă-varinată-marinată-pufarinată I Degetele-mi nu-s de păpuşar, Precum te-aşteptai. Nici de lănţar, Nici de-al închisorii torţionar. Gândul, dac-ar fi, s-ar cere-afar’. II Poate doară gura mea cea proastă, Ce eu cu ea îndrug urzeală-n sec, Să-ţi aştearnă, -n loc de struguri, boască Şi să m-arate becăţoi în lek.